De-un amic îți apare-n drum
Și nu știi de e rău sau bun
N-ai idee ce om ai găsit
Din ce aluat e clădit.
Ia-l cu tine în munți, pe stânci
Leagă-ți coarda de el și-atunci
Imediat ai să știi, ai să vezi
De-n el poți să te-ncrezi.
De flăcăul în munți a oftat
A călcat strâmb și a țipat
De s-a plans că e drumul greu
Și urcușul e-abrupt mereu.
Un strain ai cu tine sus
Nu-l certa însă lasă-l dus
Cei ca el sunt ca frunza-n vânt
Despre ei eu nu cânt.
Dacă însă ny s-a văitat
Oboist și posac a urcatc
Iar când tude pe stânci ai căzut
A gamut și-a ținut!
Și pe culme cu tine-a urcat
Suferind dar a fost bărbat
În el poți să te-ncrezi mereu
E prietenul tău!
|