Te iubesc acum
Nu în taină - ci în văzul tuturor
Nu "după" și nu "pînă la" ard în razele tale
Plîngînd sau rîzînd Dar eu iubesc acum
În trecut nu vreau, în viitor nu știu
În trecut "eu am iubit"
Mai trist decît mormintele
Toată gingășia din mine mă lasă fără aripi și picioare
Deși poetul poeților spunea
"Eu v-am iubit, iubirea încă, poate..."
Așa se spune despre ceva aruncat, ofelit
Și în aceasta milă e și îngăduință
Ca unui rege detronat
Este în aceasta părere de rău de ceea ce a trecut
Aspirații în care s-a pierdut repeziciunea
Și neîncrederea în "eu iubesc"
Eu te iubesc de acum
Fără măsură, fără pierderi
Și veacul meu este acum Eu venele nu voi tăia!
În timp ce, în continuare, acum
Eu nu respir trecutul și nu visez viitorul
Eu voi veni în vad și în înnot
La tine - măcar de mai decapita!
Cu lanțuri la picioare și greutăți cît pudul
Tu doar din greșeală să nu-mi impui
Ca după "te iubesc" să adaug eu că "voi (iubi)"
Este o amărăciune în acest "voi" cît de straniu n-ar fi
o semnătură falsificată, o carie
Un loc pentru refugiu pentru orice eventualitate
Veninul incolor de pe fundul păharului
Și ca o palmă peste obraz prezentului
Îndoiala în faptul că "eu iubesc" - acum
Privesc un vis franțuzesc
Cu o avalanșă de timpuri
Unde în viitor - nu e așa, iar în trecut - e altfel
La stâlpul infamiei sunt pironit
În lupta limbilor sunt chemat
Ah, diferențele de limbi!
Nu e poziție ci un eșec
Dar ieșirea o vom căuta împreună și o vom găsi
Te iubesc și la timpurile compuse
Și în viitorul și în trecutul prezent!
|