Cerul zilei de-acum -
limpede,
dar în el ce armuri
zornăie.
Pe al nostru pămînt
tună deci
și-n al smoalei veșmînt
triste crengi.
De necaz toți s-au dus,
călători.
Cînt de păsări n-auzi,
numai ciori.
Lan de grîu - chihlimbar...
Ne-o fi dat?
Nu. Deci cîmpu-n zadar
l-am arat.
Chihlimbar ce-a sticlit,
ce-i în grîu?
Doar incendiul zbucnit
ca un rîu.
Fum, cenuși se prefac -
cruci spre nori.
Berze cuib nu-și mai fac
lîngă horn.
Praf, în pomi a tot nins
la-ntomnat.
Cei ce cîntul și-au .stins,
s-au lăsat.
Și iubirea s-a dus -
nu-i așa?
Ce-i acum mai presus?
Ura, da!
Fum, cenuși se prefac
cruci spre nori.
Berze cuib nu-și mai fa
lîngă horn.
Și în val și-n pămînt -
gemete.
Doar pădurea-n frămînt
verde e.
Multe haruri sînt noi -
hăulind
pîn-să fie război
crengi foșnind.
Toți fugit-au de foc
către est.
Păsări, berze, deloc
nu mai vezi.
Poartă aeru-n el
sunete,
dar acum că-i măcel,
bubuie.
Chiar și-n slab țăcănit
tropot îi,
iar de urli-nrăit -
șoaptă spui.
Toți fugit-au de foc
către est,
cuib de berze deloc
nu mai vezi...
|