Apusul ca un șiș lucea, își număra ciștigul moartea. Lupta-vom mîine-acuma, ba: plutonu-n nori se îngropa mergînd prin trecători, departe. Cu vorbăria, basta! Sus și-nainte, da, sînt munții noștri, asta-l, Ei ne vor ajuta! Pîn-la război, acest versant îl luai cu neamțul împreună. Cînd el căzu, a fost salvat, dar iată-acuma, pitulat te-așteaptă cu pistolu-n mînă. Cu vorbăria, basta! Sus și-nainte, da, sînt munții noștri, asta-i, Ei ne vor ajuta!                   Aici ești iar, chircit sub nor. Aștepți semnalul drag să zboare. La fel - și neamțul agresor din „Edelweis"1 - vînător. Să-i aruncăm din trecătoare. Cu vorbăria, basta! Sus și-nainte, da, sînt munții noștri, asta-i, Ei ne vor ajuta!
1 Denumire a unui cunoscut batalion nemțesc de vînători de munte, sugerînd floarea-de-colț.
 
© Passionaria Stoicescu + Andrei Ivanov. Traducerea, 1992