Cu-un sfert de veac mai vîrstnicii ca noi,
au prevestit - aproape și departe.
Sudoare, fum și sînge curs șuvoi,
au mirosit, sorbit, văzut de toate.
Și în mărfare mers-au degerînd
spre front, spre școli, în veghe ne-ntreruptă.
Către popor călcat-au pe pămînt
și tot așa, cu baioneta-n luptă.
Dar vremea eșaloanelor s-a dus -
stăm în rapid, rîzînd în gura mare.
Noi n-am ieșit cu săbiile-n sus
și nici nu ne-am jertfit din disperare.
Și totuși ce-i tradiție, e viu,
necuoerite-s vîrfuri, bastimente.
De-aoeea-n toiul verii, de cînd știu,
plecăm în studențești detașamente.
în ochi - nisip, pe haine și pe dinți -
cu vîntu-n față, netrădînd cărarea,
pe stîlpii-acelor munți de piatră sfinți,
ne frîngem caracterul și spinarea.
Ne-ncovoiem al naibii, așa vrea
să bată vîntul. Dar tu știi mai bine:
în schimb, nimica nu ne-o-ncovoia,
și-n loc deschis, să-nfrîngă, n-are cine.
|