Frig imens, frig imens...
De aici, de-unde ești,
alte-orașe chemării dau sens,
ori că-i Minsk, ori că-i Brest...
Frig imens, frig imens...
Nu oricum, nu oricum,
de la plopii-argintii
locuri aspre ne cheamă la drum,
prevestind veselii.
Nu oricum, nu oricum.
Și cit jar, ce scîntei
de-ai avea, n-ajung,, zău,
noi amici și-ntîlniri să tot vrei,
ca și cînd păți un rău,
dar ce cald e cu ei.
Ideal de ne-ar fi,
uneori de nespus,
ne întoarcem acasă-ntr-o zi.
Unde-i steaua de sus?
Poatc-acolo... Aci...
|