Lumea cea nouă nu o dată-a fost descoperită... Vechea, e-n pătrate. La piramide li s-a dat de rost, husari, pirați au dispărut departe. E timpul ignoranților perfizi, aliniat stă totul pe coloane, ldeea nouă costă bani lichizi, și-n „evrica", speranțele sînt vane. Stincile mele, vînt le-a netezit și-a zăbovit pe ele să-mi frîng firea. Aurul meu s-a scos, s-a isprăvit, steagul meu negru și-a plecat privirea. Pirogile-mi de basm le-am afundat în mîl, și mohicanii zac sub dune. Secretele-mi feluci au eșuat cu coastele uscate în lagune. Pumnalele în teacă le-am închis, le-am atîrnat în colțul de uitare. Pluta de lotus - ultimul meu vis a țăndărit-o valu-n țărm de mare. Fîrtații mei de drum ieșind din rînd, și-au împlinit destinul în exoduri. Au dat cu ochelarii de pămînt și foc au pus în urma lor, la poduri. Azi jocul de noroc s-a-mpuținat, dar aventurierii nu cedează, pasc vite blînde-n pașnic rumegat, iar caii lor, mustangi parodiază. Duelurile mele s-au sfîrșit, chiar și acelea vrednice de fală. Ecou și-mpușcături au amuțit... Multe - dar nu pui tot la socoteală. S-au descurcat, chiar fără ajutor, toți cei ce mi-au făcut mărunta treabă. Și ticăloșii, pălmuiți de zor, în neființă au plecat degrabă. Eu n-am putut rosti: „Hai la duel!", riar voi da tot, Dantes un glonț să-nhațe. Ce mi-a rămas? Himera să-mi înșel, furînd-o de pe Notre-Dame în ceață?! În alte luni, alți ani, alt ev uitat traiul și-au dus iubitele-mi prezise, întregul așternut mi-au ocupat unde-aș fi vrut să ard - și-așa, și-n vise. S-a ocupat tot ce de moarte-ntins mi-a fost: iarbă, cearșaf, omături line. Surorile de caritate-au plîns pe alții prin spitale, nu pe mine. S-au risipit amicii ca prin ciur, în Lethe sau în Prana, sub uitare. De moarte bună - nimenea, vă jur, toți nefiresc și toți devreme tare. Alții-au sfîrșit cu viața - îmbrăcați, nedîndu-și seama de vreun fel de vină. Și-n laude, rostind extaziați, nu blestemînd, sorbit-au cupa plină. Alții-au știut, mă rog, de ce-au murit, dar toți sînt zbor, sfîrșind în anu-n care au terminat înot, cînt, prorocit... Eu mi-am scăpat sublima înălțare.
© Passionaria Stoicescu + Andrei Ivanov. Traducerea, 1992