Timp ce lacătu-a smuls, a-ngropat, a-nvelit
într-un pled din verzi muguri ai florii,
dezlegată va fi limba lui de granit
şi trecutu-ngheţat va vorbi în sfirşit
despre lupte, campanii, victorii.

Timpul n-a şters eroică fapta.
E de-ajuns să dai stratul de sus
sau să-i strîngi mai dihai beregata -
şi-ţi va spune ce n-a fost de spus.

Şi cătuşe, şi lacăte-o sută,
vor cădea şi sudori vor iaşi
din mormane de veacuri o sută,
despre-asedii vor tot versui.

De-ai s-auzi vechi cîntări, nu te mire,
şi priveşte cu ochi iertător,
căci iubirea e veşnic iubire,
chiar şi-n cel mai abscons viitor.

Şi sub paloş, cristalul sonor a crăpat -
frînghii lungi se-ncordau fumegoase,
moartea-n pîntec, pe lănci, gîlgîia ne-ncetat
şi-n noroaie, duşmanii-ndurare-au strigat
pradă-n mîinrle victorioase.

Dar nu toţi din cei vii, bunătatea
şi-au păstrat colo-n inimi şi-n gînd,
apărindu-şi renumele-n toate
de minciuna mîrşavului crunt.

Bine e de-a ros calul zăbala
şi pe lănci mîna sigur s-a strîns,
bine e la săgeţi să ştii calea,
dar de vin după colţ, e de plîns.

Bat tîlharii la voi? Just, proclamă.
Vrăjitoare-n sabat nu dau zor?
Oare răul nu tot rău se cheamă
chiar şi-n cel mai superb viitor?

Şi-n vecie şi-n vremuri ce-au curs fel de fel,
cine-i laş, în dispreţ să trăiască.
Un duşman i-un duşman şi-un măcel tot măcel,
"mică-i ocna, dar unul ni-e liberul ţel
şi în el ni-e speranţa firească.

Timpul n-a şters conceptele-aceste.
E de-ajuns doar un strat să despoi
şi din gît, ca un sînge ce creşte,
va ţîşni tot ce-i veşnic în noi.

Azi, şi-n veci, şi în vremi de-altădată,
vina-i vină şi costul e cost,
e perfect dacă cinstea-i salvată
şi ţi-e spatele la adăpost.

De la antici .luăm simplitatea,
şi poveşti de demult, ce-au zăcut,
fiindcă bună-a rămas bunătatea
în prezent, viitor şi trecut.