De se umblă-n căutarea
nesupusului tău cap,
pentru-a face cu-o-nnodare
un gât slab - cu mult mai slab -

codrul însuși e strategul
în refugiu și complot,
dacă ești vândut de-a-ntregul
nu degeaba, ci cu tot.

Mulți din speța cea mai joasă
nemaivrând să fie slugi,
vagabonzii fără-o casă
și datornicii vânduți,

hăituiții - fără teamă
și-au găsit în codru scut,
că stăpânul lui se cheamă
minunatul Robin Hood.

Se-nțeleg aici pe dată
nu se tem de vorbe mari
și purtarea li-e stimată
cu cât sunt mai temerari.

Chiar și cavaleri de seamă
se ascund pân-la soroc.
Cine n-are nici o teamă,
ăla-i veșnic sărăntoc.

Știu cărările de fiare,
cum știu harta palmei lor,
slugi și robi odinioară,
astăzi liberi vânători.

Ca un zid îl va petrece
pe netrebnicul pierdut.
Prin al tării codru trece
minunatul Robin Hood.

Și trăiesc, ehei, ce viață
în pofida tuturor
și deloc nu se-ntristează
acești liberi vânători.

Cerul li-e învelitoare
și pe mușchi se odihnesc.
Dacă-i frig, deloc nu-i doare
și-i grozav dacă trăiesc.

Dar de se despart, oftează:
undeva-i un colt uitat,
arcurile-și încordează
să-i asculte la vânat.

Că-s grozavi și ce-o fi mâine,
așteptați pe unde sunt?
Cel mai cel arcaș ne-o spune,
minunatul Robin Hood.