Si belșug, dar și blagoslovire aibă-ai tăi slujitori, orișicind! Să le dea Dumnezeu curățire, scufundîndu-se-n tot ce-i mai sfînt! Ver pieri plaga, ulcerul urii, dușul apei cel viu le-o fi leac. Eșli întoarcerea progeniturii sali mai bine - secarea de lac. Tot ce-i vină, păcat și durere, ba caiar ceartă, acord, nepăsări - scoate aburul, șef peste vrere, ca ua glonte, afară din pori. În vapori, suferințele toate către ceruri, spre nori, vor sui. Tu, curat să cobori - de păcate însuși aburul se va-ngriji. Nu grăbi către dușul de-alături, a fi pur nu-i egal cu - „te speli", bate-ți sufletul bine cu mături și vei scoate duhoarea din el. Nici o jenă să nu te rețină că ți-e strîmb un picior sau un braț. E ca-n raiul cu sfînta grădină și au trecere cei dezbrăcați. Și-n antreu unde-ți lași mai nimica, uită tot în ce-ai fost îmbrăcat! Te lovește la fel măturică, chiar de scoți pieptu-n față, bombat. Toți aici sînt egali întru toate, toți suportă căldura ușor, libertate și fraternitate simți în aburul gros ca un nor. Mînă, lume, și-n abur te-avîntă! Și botezul primește-l în dar! Să turnăm peste noi apa sfînta, să fim liberi de tot ce-i barbar! Si belșug, dar și blagoslovire aibă-ai tăi slujitori, orișicind! Să le dea Dumnezeu curățire, scufundîndu-se-n tot ce-i mai sfînt!
© Passionaria Stoicescu + Andrei Ivanov. Traducerea, 1992