Patricienii într-o seară
se-adunară-n Capitol
noutăți să schimbe iară
și să bea un pic de-alcooî.
Că doar treji, ce-ar fi gargara?
Marc-seniorul nu-i netot -
bea nectarul cu căldarea
și s-a îmbătat de tot.
Si sub antice portice
a vomat blestemății:
De Matriona, n-am ce zice,
dar curînd ne-am despărți.
Cu poeții e-ncurcată,
iar la teatru-i berechet -
pe gladiatori îi cată
să le dea cîte-un bilet.
Eu, de-atîta incultură, -
țipă - m-oi isteriza.
E o furie, o ură,
sor'sa ține tot cu ea.
Scoate sunete ciudate...
Ah, turnați-mi dublu, voi!
Sclavii rîd pe înfundate.
Aș lupta, dar nu-i război.
Datina mă lasă rece,
eu cu două nu răzbat.
Mă cobor și voi petrece
cu plebeii-amestecat.
Și în Persia, o casă
ei și soră-si le dau.
Pe sesterții tatei, lasă,
hetairă o să-mi iau.
Căci la tîrfe, deși clar e
totul - n-au înnebunit.
Nu-s nici pure, nici fecioare
și-alte rude le-au murit.
...Și din boala damigenii
o să ies eu vindecat..."
Și-au plecat patricienii,
pizmuindu-l pe Marc, beat.
|