Păreri sînt o mie, de gustibus... sună
acest încercat pe-a mea piele, dicton.
Căci pînă şi Einstein, ce geniu-ncunună,
ţinea relativului veşnic ison.

Mă-mbrac după modă, cum vremile cer -
rostiţi fiecare:
„Dar astâ-i cu totul un alt om, mister!"
Aş! - nici o schimbare.

Uite, de socot,
relativ e tot,
tot, tot, tot.

Pe şold port cureaua din piei de panteră.
Ei da, nu se cade! De-acord sînt, au-au,
dar asta fu moda din lunga-ne eră
şi pînă acuma mai bine vedeau.

Ca-n epoca pietrei, modern sînt, lejer -
rostiţi fiecare:
„Dar ăsta-i cu totul un alt om, mister!"
Aş! - nici o schimbare.

Uite, de socot,
relativ e tot,
tot, tot, tot.

Vreau trupu-mi în zale de fier să se-mbrace
şi-ai mei nu vor sti cavalerul mascat.
Ca Richard, în drama lui Shakespeare voi rage:
„Un cal! Dau pe-un cal o juma' de regat!"

Va spune rîzînd un amic pişicher
cu-ncăpăţînare:
„Dar ăsta-i cu totul un alt om, mister!"
Aş! - nici o schimbare.

Uite, de socot,
relativ e tot,
tot, tot, tot.

Sînt din n.e.p.1 port iată baston, pălărie.
Nu semăn? Ovaţii în plus la ce bun?
Şi-au dat seama cine-s, aflat-au, ei fie,
atunci îmi voi pune un ultim costum.

Jos canotiera, o cravaşa cer
şi şoptesc cucoane:
„Dar ăsta-i cu totul un alt om, mister!"
Aş, sînt doar iordane.

Fiţi cu ochii-n opt
relativ e tot,
tot, tot, tot.