In ciuda celor care cred în Mahomed, Alah, Isus, a celor mai cumpliți atei, ce și pe diavol îl desfid, bunâ religie-a inventat poporul fantezist hindus, precum că moartea nu înseamnă că dispărem de tot în vid. Se-nalță sufletu-avîntat cu-un vis și-o re-ncarnare. Dar porc, în scîrnă, de-ai rimat, tot porc vei fi sub soare. Tu lasâ-te privit chiorîș, învață-te, și ocărit, de ți-e necaz, te-oi naște iar pentr-un cuvînt usturător. Și dacă încă fiind viu, dușmanul mort ți l-ai văzut, în altă viață vei avea ochi sigur și cuprinzător. Normal trăiește, nu oricum, fii vesel - ăsta-i țelul, căci poate-n șeful tău de-acum ți-o merge suflețelul.                 Rămîi portar așa cum ești, căcr te-oi renaște ca nabab, iar apoi din șefie poți, în vîrf de minister să zbori. Dar ca un trunchi de ești, obtuz, te vei renaște baobab, și-așa sălășlui-vei crunt mia de ani, pîn-o să mori. Nu-i bine papagal de ești, nici viperă ce minte. Dar nici atîta cît trăiești, să fii un om cuminte. Așa că cine e, ce e și cine-a fost, nu ai habar, și s-au țicnit geneticieni, tot gene eombinînd de zor. Poate motanul ăla chel, a fost odată un tîlhar, iar omul ăsta surlzînd, un cîine bun și păzitor. De-atîta încîntare sar și ocolesc ispita. Ce crez comod și plin de har, hindusul născocit-a!
© Passionaria Stoicescu + Andrei Ivanov. Traducerea, 1992