Un muzician, privitor la chitară, mi-a explicat că s-a stins veacul său. Că orgi electronice-n loc o să-apară, pian electronic și chiar ferăstrău. Dar chitara nu vrea, și din nou va cînta nopți cu lună albind, ca în anii mei roz cînd struneam șapte corzi, șapte corzi de argint. Mai ieri cineva - și-nstruna vocea clară și am auzit glasul lui îndrăzneț. Dar mi s-a părut obosită chitara, să sune-n acord pe motivul semeț. Și totuși nu vrea și din nou va cînta nopți cu lună albind ca in anii mei roz cînd struneam șapte corzi, șapte corzi de argint. Pianul electric nu mi-e la-ndemînă, veni-vor alți tineri cu alt fel de glas. Dar noi. cu chitara, pe loc vom rămîne, nevrută odihnă, pe merit popas. Căci chitara nu vrea și din nou va cînta ca în anii mei roz nopți cu lună albind, cînd struneam șapte corzi, șapte corzi de argint.
© Passionaria Stoicescu + Andrei Ivanov. Traducerea, 1992