Stau corăbiile-un pic și la drum se-aștern iar,
dar se-ntorc - de furtuni scuturate...
Nici jumate din an nu va trece s-apar,
să plec iar în cealaltă jumate.
Toți se-ntorc într-o zi, dar prietenii - ba,
nici femeile dragi si blajine.
Toți - afară de cei care reazem ți-ar sta.
în destin nu mă-nered, nici în mine.
Ce n-aș da să gîndesc că-i un fals adevăr,
iar corăbii de ard - demodat e.
M-oi întoarce să cînt printre-amici și visări -
nu va trece din an nici jumate.
|