Pentru nimic în lume n-o să uit lupta asta,
Aerul parcă-i hrănit de moarte,
Iar de pe orizont cad stele
Ca o ploaie silențioasă...
Din nou cade una și am ghicit pe dată:
Voi scăpa viu din luptă.
Astfel, grăbit destinul mi-l legasem
De o nătângă stea.
Hotărât lucru: necazul s-a dus
și eschiva mi-a reușit,
Dar din cer se desprinse o stea rătăcită
exact sub inimă.
Ne-au spus: Avem nevoie de înălțime!
și Gloanțele nu le cruțați!
Uite, s-a rostogolit a doua stea
Chiar pe epoletul dumneavoastră.
Stele dintr-astea sunt în cer, ca peștii în iazuri
ajung pentru toți cu prisosință.
Dacă n-aș fi mers atunci, la moarte,
Erou aș fi fost desigur...
Fiului meu, i-as dărui steaua asta
ca amintire...
în cer atârnă, piere, o stea
Căci n-are unde cădea.
|