Corăbii, plecate în larg,
chiar prin furtuni vă veţi întoarce.
Nu va trece anul nici jumătate Iar eu voi reveni,
Pentru a pleca din nou, Din nou, la fel.

Se întorc toii - în afai’ă de cei mai buni prieteni,
De femeile cele mai iubite şi devotate
Se întorc toţi în afară de cei mai trebuincioşi.
Eu nu cred în destin, iar în mine şi mai puţin.

Vreau să sper că nu e tocmai aşa,
Că a da foc corăbiilor nu va mai fi la modă
Desigur mă voi întoarce, plin de treburi şi prieteni
Negreşit voi cânta. Nu va trece anul nici jumătate.