- Vai, clovnii, Vanea! Mamă, mamă, Ce-nzorzonați! Cu rujuri verzii Și câta gura, Doamne, ia-mă! Da, Vanea, cum vorbesc îi vezi? Iar ăl cu haina roz-pestriță Și mutră de bețiv sadea, Cumnatu-ntreg, la crâșmă, criță. P-onoarea mea! - Tu pe cumnat să-l lași în pace, E el cum. este, dar e neam. Împroști cu pudre și chiștoace Și sari pe alții, tam-nesam În loc să torni atât venin te-ai duce după niscai vin. Nu vrei? Tot eu, halal destin! Acușa vin. - Piticii! Ah, ce poartă, uite-i! Supraelastic. Cel mai cel! Noi nici cu străbunica mititei, n-am face rost de-așa model. Iar șleahta ta de bețivani, cu pantaloni de mii de ani, sugând, trăscău de zece bani, curat, golani! - N-or fi ei împopoțonați, dar nici nu beau din bani furați Poșircă, da, că-s toți săraci. Asa că tu, mai taci! Dar că vorbim de asta, Zina, Gruzinul tău de sub ferești, Ce da de dușcă și benzină ți-l amintești? - Vai urlu, Vanea! Ca văpaia ard penele de papagali. Și uite bluzișoara aia Cu volonașe, verde-pal. Din primă, jură că mi-o iei! Un metru-doi, acolo, ce-i? Ce „lasă"! Numai „lasă" - aud Cât ești de crud! - La primă, Zina pune-i cruce! Uitași cum mă turnai de zor? Un pumn ți-aș da, să nu-l poți duce. Si-as vrea bănuții - hai, că mor! Cât despre bluza verde-pal, Ți-ar sta-ntr-un hal fără de hal și-ar trebui material cât pentr-un cal! - Ah, acrobații mă omoarăă! Uite-l pe ăl din stânga-n mov Așa sărea și alaltă seară La noi la club tov Satinkov Iar Vanea, tu nici n-ai mâncat că-ndată țop! de-a dreptu-n pat. Când nu răcnești, ești mort de beat Halal bărbat! - Să dai cu gura ești isteață îți umblă mintea, nu zic nu. Mă zbat de dis-de-dimineață și când să suflu - cată - tu! Și-atuncea, Zina e firesc cu ceilalți să mă-mpărtășesc, căci, singur nu obișnuiesc, să le pitesc. - Ah, ce gimnastă! Mititica, parcă-i pe arcuri, zău-așa! La lacto-barul „Rândunica", ospătărița-i ruptă ea. În schimb, prietenele-ți sunt o apă toate și-un pământ. Urâte, să te strâmbi și-n gând - și croșetând! - Nu, zău? Dar la chermeză, Lila, Casieră, de! . . OPCL?! . Ce-o mai strângeai, mai mare sila! Da’ nu zic ba: avea un ce. În loc să țipi ca un zălud, mai bine, hai, la vară-n sud. Iar „lasă"! Numai „las㓠- aud. Cât ești de crud!
© Doina Constantinescu. Traducerea, 1983