Prietenilor mei, poeţi
Cel ce viaţa tragic a sfârşit e poet cu adevărat,
Iar dacă la soroc fix s-a întâmplat, măsura e deplină:
La cifra 26, unul a păşit sub revolver
Altul, în ştreang la „Angleterre“ a atârnat.

Da, Hristos, la 33 - era poet, el a grăit
,,Să nu ucizi“, ucigaşi pretutindeni găseşti,
Cuie-n mâini şi în picioare, i-au bătut,
Să nu scrie şi să gândească mai puţin.

Pe mine cifra 37, mă ia cu ameţeală
Uite şi acum parcă-un vifor a trecut.
La astă cifră, Puşkin duelul şi-a prescris,
Iar Maiakovski pistolul în tâmplă şi-a proptit.

Să ne oprim la cifra 37! Dumnezeu, viclean,
Problema a pus-o dur - sau - sau!
La acest hotar, Byron şi Rimband au adormit.
Cei de azi, cumva, au depăşit.

Duelul n-a avut loc, s-a amânat
La 33 i-au răstignit, dar nu de tot
La 37, n-a fost sânge, nici vorbă! ci doar părul încărunţit
Tâmplele a pătat, dar nu din belşug.

„Încet să tragi?“ inima-i cât un purice,
Răbdare psihopaţi şi isterici
Poeţii calcă cu sufletul pe lama de cuţit
Tăindu-şi până la sânge, sufletele desculţe.

Cuvântul „gât luuung are trei de „u“
Să potolim poetul! - concluzia e clară.
Şi cuţitul să-l înfigem - doar e fericit s-atârne de tăiş,
Tăiat, fiindcă a fost primejdios!

Vă deplâng partizani ai cifrelor şi datelor fatale
Vă zbateţi, precum amanţii în dileme.
Sorocul vieţii a crescut şi poate
Sfârşitul poeţilor a fost amânat, pentru o vreme.

Da-i adevărat, gâtul lung momeală pentru laţ e
Iar pieptul ţintă pentru glonte, dar nu vă grăbiţi.
Cei plecaţi nu prin date nemurirea au dobândit
Aşa încât, pe cei vii nu-i mai zoriţi.