Era o casă veche cunoscută tuturor, chiar Napoleon o găsise acolo. I-a sosit sorocul s-o dărâme Locatarii au plecat demult Casa rămăsese însă tot în picioare era... Era frig, frig de tot acolo. Poarta centrală demult nu se mai deschidea, Copiii spărsăseră ferestrele Și stucatura cădea de peste tot, Dar ceva rămăsese în casa Undeva, la etajul trei... Ofta, gemea, se văicărea, în casa aceea. Copiii se plângeau mamei Ocolind casa de departe S-au strâns din curțile vecine Inarmăndu-se cu lopeți, cu drugi Și au pătruns acolo încet, încet, portarii. Stau și sunt nedumeriți Dau să fugă îndărăt, fără a-și ascunde spaima Deodată, însuși spiritul lui Napoleon plutește Sau poate asta e numai o iluzie auditivă? E jalnic, jalnic de tot, în casă             De frică, copiii nu se clintesc din loc Nu mai e casa, care stătea acolo de două veacuri Și încurând potrivit planului de construcții Sus apar etaje, se înalță betonul, sticla, metalul. Fi-va vesel și colorat acolo.
© Doina Constantinescu. Traducerea, 1997