Ce veseli suntem noi toți și ce posomorâți,
De trebuie s-alegem însă, și alegerea e grea -
Noi alegem costumele de lemn,
Oameni, oameni
Ne vor propune multă vreme, ne vor minți:
- A - vor zice - încă n-ați trăit!
De-abia de acum va trebui să-ncepeți.
Și apoi vor adăuga: ori-ori.
Ori plaje, vernisaje, ba chiar
Vapoare cu pline cale,
Trăsuri, salturi, recepții, călătorii
sau simplu, costumele de lemn.
Vor fi veseli, sau posomorâți,
Vor juca măscărici răi, sau judecători buni.
Dar nouă ne propun costumele de lemn
Oameni, oameni.
Ne pot îmbia chiar să fumăm
- Ah -, își vor aminti - n-ați mai fumat demult!
Nici măcar n-ați început să trăiți.
Și apoi vă vor propune, sau, sau.
Fumul țigării spulberă ceva,
Tragi în piept și gândul e mai vesel,
Fumatul-i o plăcere, o plăcere -
Dar trebuie s-alegem costumele de lemn.
Vor fi politicoși și tandri într-atăt,
Încât ne vor oferi o viață de vis pe tavă.
Noi, însă, vom refuza... Și vor bate crunt.
Oameni! Oameni! Oameni!
|