A câta oară zbor pe ruta Moscova-Odessa Din nou nu lasă avionul. Vine stewardesa toată în albastru, ca o prințesă Încrezătoare ca întreaga flotă civilă. Deasupra orașului Murmansk nu sunt nori, Poți chiar acum să zbori la Ashabad Sunt deschise aeroporturile: Kiev, Harkov, Chișinău Și Lvovul e deschis - dar mie nu-mi trebuie acolo! Mi-au spus „Azi nu spera, Nu merită să te încrezi în ceruri“ Și iarăși întârzie cursa de Odessa. Acum a înghețat o margine. La Leningrad - curg streșinile Dar ce să caut la Leningrad?! La Tbilisi e senin si cald Acolo au și ceai - dar nu-mi trebuie acolo! And. Pasagerii pentru Rostov pleacă, Trebuie să ajung la Odessa, neapărat Vreau să merg acolo unde nu mă primesc Și de-asta tot amână cursa. Vreau acolo unde nămeții se adună Unde mâine se așteaptă căderi masive de zăpadă. Undeva totul e senin și luminos E bine, dar nu acolo trebuie să ajung! De aici nu ne lasă, acolo nu ne primesc Nu e drept, sunt trist și iată Că stewardesa, accesibilă ca întreaga flotă civilă ne invită la escală. Au deschis cel mai îndepărtat cătun În care nu-s ispite și premii, E deschis portul Vladivostok până acum închis, E deschis Parisul dar nu vreau acolo! Zburăm, se schimbă vremea, cad interdicțiile Se aude zgomotul turbinelor Dar nu mai cred în nimic, nu mă primesc S-or găsi o mulțime de motive. Vreau acolo unde e viscol și ceață Unde mâine vor cădea nămeți!.. Au deschis Londra, Dehli, Magadan, Totul e deschis - dar nu-mi trebuie! Am avut dreptate, plângi, râzi - iar întârzie cursa și ne conduce înapoi, Zveltă ca un avion Tupolev, stewardesa - miss Odessa Semănând cu întreaga flotă civilă. Din nou se întârzie cursa până la opt - Cetățenii moțăie supuși... M-am plictisit, duceți-vă naibii Voi zbura acolo, unde mă primesc!
© Doina Constantinescu. Traducerea, 1992